Unele carti trebuie citite la o anumita varsta si apoi uitate

Aceeasi poveste spusa de 2 scriitori, in doua momente diferite, in doua culturi diferite: o fata rea care se indragosteste si se "dezindragosteste" pentru a putea fugi toata viata de si din saracia in care s-a nascut. Mario Varga Llosa spune povestea prin prisma barbatului care din adolescenta si pana la senectute a iubit aceasta femeie si i-a fost refugiu in momentele dificile; Cella Serghi spune povestea prin prisma colegei de scoala, niciodata cu adevarat prietena, niciodata cu adevarat rivala, martora a unor evenimente si destinatara a unor confesiuni mai mult de circumstanta decat prin alegere. "Nina mala" isi traieste din plin destinul ales, pana la moarte chiar, cu tradari de mare clasa si iubiri asemenea, cu intrigi politice si gesturi nebunesti, in lux, stralucire, iar apoi in dragoste si tandrete oferite de indragostitul constant. Diana Slavu se indragosteste naiv, la 16 ani, de un pictor slinos, satir batran dorit bovaric de o intreaga statiune balneara, plictisita sub toropeala verii, se casatoreste calculat la 21 de ani cu singurul om din anturaj pe care il detesta si care mai e si scapatat, il insala gospodareste, de la 3 la 5, pana vine el de la serviciu, cu un amant nevrotic, intretinut de mama sa. La 25 de ani, fuge la Paris la invitatia unor adolescenti boemi amorezati de ea, dar se opreste la jumatatea drumului (in Koeln) si se intoarce in Bucuresti, unde cauta umil iertarea sotului si devine avocat pentru comunistii ilegalisti, cautand, de fapt, razbunarea personala impotriva clasei sociale care nu a acceptat-o (in care nu a stiut sa isi gaseasca locul?), revelatia acestei lupte venindu-i in momentul in care accepta sa apere un muncitor in procesul impotriva fabricii - proprietate a amantului din tinerete al mamei ei, ce se oferise candva sa ii devina si ei "tutore". O versiune din viata "non-fictiune" pentru nina mala este aceasta; pentru Diana Slavu - sunt convisa ca am intalnit cu totii macar o data in viata reala o femei cu orgoliul saraciei, care a vrut sa fuga la Paris, dar s-a intors din drum la o garsoniera in Titan.
PS: Ratacirile fetei nesabuite de Mario Varga Llosa este un roman de iubire (nu de dragoste); Panza de paianjen de Cella Serghi este un Bildungsroman al unei fete de conditie modesta care esueaza in drumul sau spre parvenire.